Ce fel de utilaj este necesar pentru lucrările de excavare de mare adâncime?

Excavarea de mare adâncime nu-i lucru de joacă, și nici nu se face „după ureche”. Aici nu mai vorbim de săpat o groapă în curte pentru un foișor ori de făcut o fundație superficială. Discutăm, mai degrabă, despre genul acela de lucrare unde fie știi exact ce ai de făcut, fie te trezești, la propriu, cu utilajul îngropat până la cabină într-un hău. Sunt momente în care înțelegi cât valorează, cu adevărat, un utilaj bine ales și o echipă care nu e la prima experiență.
Când cobori sub nivelul solului cu 6, 7, poate 10 metri, totul se schimbă. Solul, care la suprafață pare prietenos, începe să se comporte imprevizibil. Te poți trezi cu infiltrații de apă, cu maluri care se surpă, cu teren care „curge” de parcă ar fi nisip mișcător. Și atunci, crede-mă, ultimul lucru de care ai nevoie este un utilaj slab sau nepotrivit.
Ca să-ți faci o idee mai clară, lucrările astea se regăsesc în proiecte ca parcările subterane, tunelurile, rețelele adânci de canalizare sau fundațiile pentru clădirile cu multe etaje. Și toate presupun echipamente serioase, gândite pentru un efort susținut și pentru condiții dificile. Spațiul, de multe ori, e limitat, iar asta complică lucrurile. Nu poți aduce ditamai utilajul când trebuie să sapi între două clădiri vechi, la stradă îngustă, cu oameni curioși pe trotuar.
Să vorbim, așadar, despre utilajele care-și fac treaba bine în astfel de scenarii. Primul care-ți vine în minte e, desigur, excavatorul. Dar nu orice excavator. Aici ai nevoie de unul cu braț lung, flexibil, capabil să sape adânc fără să-și piardă echilibrul. Am văzut utilaje care intrau la 10-12 metri adâncime, și păreau să nu simtă efortul. Totul ține de brațul telescopic și de cât de bine stă pe picioare – sau, mai bine zis, pe șenile.
Forezele intră și ele în poveste când e vorba de piloți forați, acele găuri cilindrice, adânci, în care se toarnă beton armat pentru susținerea clădirii. Sunt un fel de „rădăcini” artificiale, și pentru ele ai nevoie de mașini care pot fora drept, adânc și fără să devieze. Unele foreze au sisteme speciale care stabilizează peretele găurii cu un fel de noroi industrial, să-i zicem bentonită, sau cu beton injectat. Pare simplu, dar în practică e o provocare. Acolo jos, la 15-20 metri, nu prea ai loc de greșeli.
Apoi, mai sunt utilajele care pregătesc terenul. Greiderele, de exemplu, nu sunt la fel de spectaculoase ca excavatoarele, dar când trebuie să nivelezi un drum de acces sau o platformă pentru alte utilaje, își arată valoarea. Am văzut cu ochii mei cum un greider a reușit să transforme un teren înclinat și mlăștinos într-un acces perfect drept pentru transportul unui forez uriaș.
Apropo de mlaștină: la adâncimi mari, apa freatică devine un adversar redutabil. Nu vine cu valuri, ci cu perseverență. E acolo, în pământ, și nu vrea să plece. Ai nevoie de motopompe puternice, care să scoată apa constant. Nu o dată, ci încontinuu, altfel tot efortul tău se scufundă – la propriu. Am asistat la lucrări unde apa se scurgea în groapă ca într-un bazin de înot, și doar printr-un sistem bine pus la punct de drenaj și pompare s-a reușit continuarea.
Să nu uităm de sistemele de sprijin. Malurile acelea adânci nu se susțin singure. Se folosesc palplanșe, grinzi metalice, cofraje speciale. Unele se înfig mecanic în sol cu utilaje de batere, care sunt niște bestii în sine. Când lucrezi acolo jos, în groapă, e esențial să ai încredere că peretele nu va ceda. E un amestec de inginerie, intuiție și curaj.
Poate că nu te-ai gândit, dar în astfel de lucrări apar adesea și mini-excavatoarele. Da, alea micuțe, care par jucării. Dar tocmai dimensiunile lor le fac ideale în spații restrânse sau când e nevoie de finețe. Se strecoară unde alte utilaje n-au acces, și rezolvă rapid lucruri aparent minore, dar esențiale pentru bunul mers al lucrării.
Iar aici intră și vola – utilajul care nu pare spectaculos, dar care face treaba grea. Încarcă, mută, nivelează, tot ce vrei. Este genul de echipament care nu lipsește de pe niciun șantier serios. Nu știu dacă e doar percepția mea, dar parcă atunci când ai o vola de încredere, toată lumea respiră mai ușor. Și da, am dat de curând peste o vola de vanzare la Ret Utilaje care chiar m-a pus pe gânduri. Nu că aș avea nevoie, dar parcă aș face rost de un teren numai ca să o folosesc.
Din ce am văzut prin teren, fiecare lucrare de genul acesta e unică. Am fost odată pe un șantier în Brașov, lucrau la o parcare subterană pe un teren instabil, nisipos. Forezele mergeau continuu, iar excavatorul cu braț lung abia își ținea echilibrul. Apele subterane veneau din toate părțile și numai un sistem de drenaj bine gândit a salvat situația. Totul era organizat milimetric, dar cu o tensiune în aer care nu se vede de la suprafață.
Altfel a fost într-un alt loc, la metrou, în sudul Bucureștiului. Săpa un excavator montat pe o platformă mobilă, iar când pământul a început să cedeze, am văzut cum echipa a reacționat instant. Au intervenit cu un forez care injecta beton sub presiune și, în câteva ore, lucrarea era stabilizată. A fost o lecție despre cât de mult contează să ai la dispoziție utilajele potrivite, dar și oameni care știu cum să le folosească.
Acum, nu știu dacă e valabil pentru toată lumea, dar mi se pare că în astfel de proiecte nu trebuie să te uiți doar la preț. Sigur, e tentant să alegi varianta mai ieftină, să faci un compromis, dar când începe treaba serioasă, orice slăbiciune iese la iveală. Uneori, închiriezi utilajul, alteori îl cumperi – depinde de planurile pe termen lung. Dar indiferent cum o dai, trebuie să fie fiabil, ușor de manevrat și să se potrivească perfect cu terenul și cu tipul lucrării.
Și aici mai e ceva de spus: transportul acestor utilaje nu e o simplă formalitate. Nu le urci într-o dubiță și le plimbi prin oraș. E nevoie de trailere speciale, uneori chiar de escortă, mai ales dacă e vorba de utilaje late sau grele. Apoi, când ajung pe șantier, trebuie montate, calibrate, verificate – toate astea iau timp și resurse.
Până la urmă, nu există un utilaj „universal” pentru lucrări de mare adâncime. Fiecare șantier își cere sculele lui, adaptate la teren, la spațiu, la nivelul de complexitate. Dar dacă ai norocul să lucrezi cu echipamente bune și oameni care știu ce fac, totul devine – nu simplu, că nu e – dar previzibil, controlabil. Și e o satisfacție aparte să vezi cum, pas cu pas, un hău devine fundația solidă pentru ceva durabil.







